«Prof. univ. dr. Corneliu Turianu a intrat în
conştiinţa publică drept o personalitate cu o rectitudine neobişnuită în viaţa
noastră politică şi tocmai de aceea incomodă prin ostilitatea arătată spiritului
superficial, conjunctural, gregar, pus pe căpătuiala obţinută în dispreţul
oricărei legi. Intervenţiile sale din Parlament, din viaţa publică, sunt de
fiecare dată la obiect, exprimă idei
trăite integral, deţin o decizie şi o naturaleţe a demonstraţiei care
dezarmează dintr-un început adversarii. Aşa se şi explică faptul că, în vremea
din urmă, aceştia nici nu mai încearcă să-l combată, ci se mulţumesc să
conspire împotrivă-i, fie din umbră, fie prefăcându-se că îl aplaudă la scenă
deschisă, dar – să reţinem – coalizaţi adesea în subteran, chiar dincolo de
limitele organizatorice ale unui singur partid. Tocmai această solidaritate
negativă a adversarilor de toate culorile, din toate partidele şi
legislaturile, arată că opiniile prof.univ.dr. Corneliu Turianu nu aparţin unui
curent – şi cu atât mai puţin unei grupări! – ci fac parte din fundamentele
morale ale juristului, ale omului public, ale oricărei existenţe demne,
cinstite, pentru care interesul naţional se situează deasupra oricărui interes
privat.
Expresie a acestei priorităţi arătate interesului
naţional este şi constituirea Alianţei
pentru Lege şi Ordine din România (A.L.O.R.) sub preşedinţia prof.univ.dr.
Corneliu Turianu. Prin însuşi statutul său, A.L.O.R. are drept scop promovarea,
la nivel naţional, a unui cadru juridic elaborat, coerent, democratic şi care
să fie integral respectat. Iar o primă condiţie pentru ca legea să fie lege,
adică să fie corect aplicată şi respectată, să identifică în creşterea
responsabilităţii cetăţeneşti, în primul rând a responsabilităţii personale a
oamenilor politici. Ştiut fiind că respectul pentru lege se bazează nu doar pe
coerciţie, ci şi pe puterea exemplului, iar un asemenea exemplu trebuie să vină
de sus în jos.
Consecventă acestor principii, A.L.O.R. nu îşi
propune să preia atribuţiile organelor menite să împartă dreptatea şi nici pe
ale celor care au datoria să investigheze încălcările legii. „Ceea ce îşi propun
membrii A.L.O.R. – citim în Statutul Alianţei – nu este nici pe departe
transformarea lor în nişte justiţiari,
ci doar să sesizeze organele competente în legătură cu fapte concrete de
încălcare a legii. A.L.O.R. îşi propune, de asemenea, să sesizeze existenţa
unor eventuale anomalii juridice, dar şi să sprijine, în special prin
sensibilizarea opiniei publice şi a instituţiilor vizate, promovarea unor
iniţiative legislative benefice. Aceasta este modalitatea prin care înţelege
societatea civilă să sprijine activ procesul naţional de reînnoire a României,
dar să-şi exercite, în acelaşi timp, dreptul democratic la control asupra
instituţiilor existente într-un stat de drept”.
Din această perspectivă, senatorul Corneliu
Turianu, preşedintele A.L.O.R., a avut iniţiativa organizării unei foarte
interesante dezbateri cu tema „Rolul votului uninominal în consolidarea
democraţiei”. Au participat reprezentanţi ai Forumului Civic Naţional, ai
tuturor asociaţilor şi ligilor studenţeşti din capitală, profesori universitari
şi cercetători ştiinţifici, analişti politici, reprezentanţi ai unor importante
publicaţii. Participanţii s-au regăsit integral în concluzia că acum, în plin
an electoral, există o presiune crescândă a alegătorilor pentru introducerea
votului uninominal. Acest demers este sprijinit de toate asociaţiile şi
organizaţiile reprezentative ale societăţii civile, de la centralele sindicale
şi până la ligile studenţeşti. Pentru că ceea ce acuză insistent societatea
civilă este tocmai lipsa responsabilităţii personale a oamenilor politici
pentru acţiunile lor şi ea solicită renunţarea la păguboasa metodă
atotprotectoarei „umbrelei” de partid.
În legătură cu aceste aspecte, s-a precizat că
demersuri în sensul introducerii votului uninominal există de mai multă vreme
din partea societăţii civile româneşti. Cei ce se opun sunt şefii de formaţiuni
politice care, prin votul uninominal, ar pierde controlul dirijat asupra
propriilor parlamentari, iar opţiunile electoratului le-ar da peste cap
ierarhiile politice prestabilite. Aşa se face că, de fiecare dată când se
discută această problemă, pe faţă ei îşi declară adeziunea, dar, în subteran, obstrucţionează
introducerea votului uninominal. Şi, drept urmare, prin metoda „umbrelei” de
partid, ajung în Parlament, de multe ori, rubedenii ale conducătorilor de
formaţiuni politice, ca şi tot felul de oameni fără personalitate,
incompetenţi, corupţi până în măduva oaselor. Dintre aceştia se recrutează
celebrii „butonarzi”, parlamentari care, la comanda şefului de partid, apasă
automat pe butonul votului electronic, al lor, dar şi al altor colegi ce
lipsesc sistematic de la şedinţele parlamentare. Alte propuneri interesante au
vizat eliminarea îngrădirilor artificiale la care sunt supuşi candidaţii
independenţi. Cu atât mai mult cu cât Curtea Constituţională a decis recent că
este corectă candidatura independenţilor. Importantă ni se pare şi opinia
participanţilor potrivit căreia societatea civilă trebuie să fie mai bine
sprijinită în aspiraţiile sale democratice.»
Mihai Iordănescu,
Opinia naţională din 5 iunie 2000